Am împlinit de curând o vârstă, și dacă mă uit la speranţa medie de viaţă a unui bărbat născut în România am intrat în jumatatea cealaltă mai puţin placuta ca prima și totuși până acum nu am reușit îmi întemeiez o familie.
De ce?
În primul rând, nu ştiu dacă asta mi-am dorit cu adevărat, pentru că este clar, alegerile din viata personală doar TU le faci, iar în al doilea rând şi ca orice român ce se respectă trebuie să dau o parte din vină pe cineva – societatea in care trăim.
Problema, cred, cea măi importantă a societăţii de azi, e că totul are o durată de valabilitate foarte scurtă. Mulţi tineri care se transforma in adulţii inadaptaţi de mai târziu, ce cred că doar ei contează, sunt speciali, sunt unici, “carpe diem”, bla bla care în definitiv creează un sentiment de gratificare instantă, o lipsă de răbdare, o foarte slabă rezistenţă la adversităţi, de unde vin şi neputinţa creării de relaţii de durată, apare anxietatea şi depresia (feed-ul de facebook devine populat cu “prieteni” care se căsătoresc, apoi au copiii, etc.). De unde vine şi boala “adoptată” din vest, cum că, ascundem toate aceste probleme, psihice, pâna la urma, cu o faţadă de “empatie”, de “acceptare”, de “incluziune”, diversitate, etc. Pentru că nimic nu contează, aşa-i?, oricum viaţa e o experientă, pe care “EU” trebuie să o trăiesc, doar eu, fară sa depindă nimeni de mine. Dau afară cu conservatorismul şi tradiţionalismul şi bun venit “progresismului” şi “feminismului”, am I right? girl power, Oh right…
Concluzia – Care?
Ştiind cauzele, înseamnă că o să fiu un soţ bun.
Sunt absolut convins, mai greu e să fac pasul. Mie mi se pare că s-au denaturat foarte mult relaţiile dintre oameni, în disperarea asta de a alege. Ce fac, ce aleg? A făcut mişto cineva de noi. Vrei liber arbitru? Bine, ia!
Protossy's Blog 